Mama si tata,indispensabili

              Sunt primele mele ganduri ce indraznesc sa le postez aici.Imbratisez un oarecare sentiment de teama si incep sa ma joc cu acordurile.

Ternul unei clipe a fost un impuls pentru a ma determina sa impartasesc emotii, vise si visuri, bucurii si tristeti cu voi.

                Nu stiu care a fost primul cuvant rostit, probabil ca "mama", dar cu siguranta prima mea postare  va imprima inceputurile existentei mele.

               As cuteaza sa asociez viata-mi cu un curcubeu.01.07.1995, culoarea rosie, starea embrionara a fost inlocuita cu o lumina puternica, un chip angelic, pe care lacrimi de bucurie valsau, si caldura emanata de bratele-i in care trup'sorul meu  isi va dori pana la sfarsitul existentei sale sa ramana, imi creionau primul contact cu exteriorul.

               Valuri obraznice se mistuie de stanca sufletului meu, suflandu-mi curaj sa marturisesc ca noi, copii cu strop de constiinta sau nu, ne ranim mamele, atat de siguri suntem ca ne-au fost date pentru totdeauna.

Imi place sa cred ca Doamne-Doamne ne-a trimis fiecaruia cate un ingeras, pe care noi il numim, "MAMA".Usurinta cu care uita de ea, si tot ce stie sunt eu, dexteritatea cu care ma face sa merg mai departe, zambetul pe care il afiseaza atunci cand secundele-mi sunt cea mai grea povara,si vorbele-i fara de cusur ce seaca oazele sarate dupa obrajii mei sunt darul cel mai de pret pe care Divinitatea mi l-a putut oferi.

               Parte din ei, imi rezerv dreptul de a ma numi dependenta de tot ce inseamna mama si tata sau de ce nu...tata si mama, caci oare nu impreuna si in egala masura mi-au calauzit pasii?Cu capul plecat si cu urme vizibile de jena, recunosc lipsa  momentelor proaspete in care le-am soptit "Mama, tata va iubesc!". De aceea, cu o plecaciune in fata voastra,pornesc chiar acum, catre dansii, in speranta ca inca nu au adormit, sa le spun:"Multumesc mami si tati pentru voi, lumina ochilor mei si aerul pe care il respir, va imbratisez si va iubesc!"