Pedeapsa

                 Ma stramb in fata literelor. Refuz sa cred ca pana si cuvintele m-au uitat. Dau vina pe absenta mea prelungita si-mi oblig degetele sa exprime ceea ce simt. Fac pauze destul de dese, si lungi. Exact ca cele dintre doua secunde. Am nevoie de ragaz sa-mi potolesc sentimentele. E cald acum si zgomot. Intunericul a cazut peste noi, dar pe mine nu m-a lovit. Simt agonia din jur. Zilele sunt tot mai obosite si-mi transmit si mie din simtirile lor. Timpul se scurge pe propriile gene. Inconstienta, inchid ochii. Sper sa-l pot opri. Insa nu am facut decat sa-i cad in capcana. 

                  Oamenii isi cara dupa ei trupurile. Sunt lipsiti de suflare. In zadar incerc sa caut un zambet. Ma ratacesc printre chipurile lor care nu exprima nimic. Sunt furioasa pe ei, pe toti. Sunt suparata pana si pe mine. Nu sunt capabila sa ofer fara a pretinde nimic in schimb. Nici egoista nu ma pot numi. Resping iubirea, admit indiferenta. La fel ca tine, tu cel care ai uitat sa zambesti, tu care esti programat sa razi si nu faci asta pentru ca traiesti. Defapt, tu chiar traiesti?! Te cert acum, si nu o sa uit nici de pedeapsa. Imi permit sa fac asta doar pentru ca nu ai dreptul sa refuzi viata. 

                   Sa te bucuri de orice. Fii fericit ca traiesti si multumeste pentru asta. Renunta la ura, caci la fel de bine poti sa te-ntalnesti cu ea. Iarta azi, caci orgoliul care te indeamna sa amani nu face decat sa te raneasca. Vorbeste cu El, e singurul ce te poate ajuta. Prezenta Lui o vei simti chiar si atunci cand esti incapabil sa-i acorzi putina atentie. Sa nu fii suparat niciodata pe El, ci mai degraba pe neputiinta ta. Fii lacom atunci cand pretinzi dragoste.. Sa nu uiti sa plangi atunci cand simti ca trebuie sa faci asta.

           Iti fac morala acum, si maine daca nu ai sa ma asculti. Fie ca din acest moment, sa obosesti razand,traind,iubind,iertand. Asta e pedeapsa ta !