vineri, 22 februarie 2013

Revedere


                   Am început să scriu iarăși, din același motiv pentru care am scris și prima dată. Drept pentru care încă mă întreb, de ce? N-am să zăbovesc prea mult căutând răspunsuri ce-mi disimulează starea de spirit. Am început să scriu iar, pentru că așa am simțit, pentru că în sfârșit cuvintelor li s-a făcut dor de mine, pentru că m-au chemat, m-au vrut. Și m-au luat la ele, iar eu nu am opus rezistență. Nu mi-au vorbit, nu m-au certat așa cum aș fi meritat poate, pentru absența nemotivată, ci doar m-au adus acasă. Drumul nu a fost deloc greu, lung, obositor. A fost scurt, simplu, același drum pe care îl parcurg mii de suflete atunci când ating tastatura. Abia după atingerea ei, la finalul drumului conturăm scopul călătoriei. Și realizez că de fiecare dată merită. Ce alte minuni, dacă nu cuvintele, îți pot reda libertatea? Cine-ți poate curăța sufletul chiar și atunci când tăcerea e tot ce îți dorești? După aer, apă și hrană, cuvintele sunt elementele esențiale vieții, fie ele scrise sau rostite. Păcat că puțini dintre noi (re)cunoaștem adevărata lor valoare. Și acum, după ce le-am ridicat puțin în slăvi (pe merit,ce-i drept), după ce mi le-am apropiat, acum să le găsesc rostul, locul și sensul fiecăruia.  
                   Indescifrabil pentru mine este sufletul unui bărbat. Sufletul acela care se vrea a-i fi pereche femeii. Și cum s-ar putea forma un întreg, când una dintre părți este sfârtecată? Inimă  femeii cunoaște sentimente, pe care un bărbat nu le va putea ști niciodată. Să nu te miri că n-ai să fii înțeleasă de cel pe care îl numești bărbatul vieții tale. Și nu puține vor fi momentele ca acestea. Să nu te superi pe el și nici să-i reproșezi. În dorința lui aprigă de a cunoaste durerea sufletului tau, bărbatul se pierde printre simțiri. Îl încearcă un amalgam de sentimente. Tristețea ta îi va fi transmisă, apoi furia că nu-ți poate înțelege starea, teama, dragostea față de ține, mila în fața lacrimilor tale, neputiinta și în sfârșit...și în sfârșit tot tu ești cea care va pune capăt letargiei. Căci cu femeia începe totul, iar sfârșitul tot în mâinile ei se află.  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu