Eroul meu, 

  

   

                 Mi-ai construit frântura mea de lume din tot ce ai avut tu mai bun. Mi-ai zidit cu răbdare, cărămidă cu  cărămidă, tot ceea ce eu am astăzi. Ai început întâia oară cu cerul. Și pentru asta, ai renunțat la ochii tăi, fără nicio urmă de regret. Mi-ai oferit cu blândețe propria-ți vedere. Ai făcut pentru mine zi și noapte din clipirile tale. Din irisul tău colorat mi-ai creat tată, luna, soarele și stelele. Mi-ai făcut și nori, din delicatețea genelor tale. Mi-ai dat în dar, lumina ochilor tăi, atât de sigur erai că avându-mă pe mine, nu mai ai nevoie de nimic.   

               Ai continuat cu pământul. Și din pustiu mi-ai făcut tată uscat. Ai prefăcut cu iscusință, fărâmița cu fărâmița neanul în argilă. Și toate astea ca eu să pot păși. Apoi din lacrimile tale mi-ai creat marea. Știai că mă voi îndrăgosti de ea. Nu mă voiai singură. Așa că din simțirea ta, ai însuflețit necuvântătoarele. De fiarele pădurii nu aveam să mă tem, căci răul nu putea lua naștere din inima ta. Râsu-ți colorat îmi este curcubeu, iar sufletul tău, comoara de la capătul lui. Din tihna ta, au izvorât picăturile de ploaie. Iar din tăcere, vântul.   

                 Mi-ai dăruit tată suflul tău, ca eu să am aer și să pot respira. Din tăria brațelor tale m-ai înzestrat cu putere. Vocea ta îmi este grai, iar auzul tău zgomotele lumii. Slăbiciunile tale s-au prefăcut în fragilitatea mea și într-o fărâmă de secundă bătăile inimii tale mă aduceau la viață.   

                 Din ființă ta, m-ai creat ființă! Ți-ai dărâmat propria-ți lume, pentru universul meu. Mi-ai dat cu o iubire ca a unui Dumnezeu tot ce aveai tu mai de preț. Ai renunțat la tine. Iar eu astăzi, uitându-mă la lumea pe care mi-ai construit-o te văd pe tine.   

                 Iubesc luna, soarele și stelele. Îți iubesc ochii. Mă bucur de lumina zilei și de pacea întunericului. Mă pierd în nestatornicia norilor. Îmi răsfăț tălpile cu pământul fraged. Mor și prind viață în propria-mi mare. Iubesc creaturile pământului. Curcubeul îmi e colecția de visuri, iar ploaia sigiliul pentru a se îndeplini. Mâinile tale îmi sunt adăpost să mă pot cuibări, iar vocea ta singurul zgomot adorat de urechile mele. Mă las purtată de vânt și ori de câte ori respir te iubesc pe tine, 

  

                                                                                                                                                           eroul meu, creatorul meu!