Prima mea intalnirea cu ea, o cladire imensa, aparent rece si tacuta ce se ascundea copilareste in spatele unui obisnuit alb , mi-a ramas intiparita pe retina, caci de fiecare data cand rascolesc prin colectia de imagini, imi apare clar, laudandu-se parca cu a ei renastere.
Cu pasi marunti, sfidati de oarecare temeri, am pasit pentru intaia oara pe taramul Colegiului Economic ¨Mihail Kogalniceanu¨. Imbratisata brusc de o liniste casatorita parca cu o stare de acalmie, am fost coplesita de portretul unei fiinte ce-mi sufla incredere, privirea sa demascand profesionalismul si integritatea de care avea sa dea dovada mai tarziu.
Tremurul propriului meu trup am reusit sa-l pitesc oarecum in spatele unui zambet pueril, dar cautatura mea oglindea perfect un amestec bizar de sentimente.Era oare locul meu aici? Cele din urma cuvinte au fost reduse la tacerea vesnica dupa ce discursul domnului Director m-a linistit, mi-a redat speranta ca va fi bine, ca mai apoi sa pot spune ¨Da, aici este cu adevarat locul meu!¨.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu