Lumina mea,

                 Am inceput sa-ti scriu fara a voi sa-ti spun ceva anume. Am inceput sa-ti scriu caci asta m-a indemnat sufletul sa fac. Iti scriu mama, pentru ca simt ca nu am apucat sa-mi prefac toata dragostea pentru tine...in fapte, iar uneori nici macar in vorbe. Si stiu ca niciodata nu voi putea face atat cat meriti. Si ma cutremur.

                 E pentru intaia oara cand nici macar cuvintele nu imi ajung. Ma opresc din scris destul de des si poticnit. Nu pentru ca nu stiu ce-mi e in suflet pentru tine, ci pentru ca uitandu-ma in el, te regasesc pe tine. Ratacesc in ochii tai atat de sinceri si simt cum ma sfarsesc in bratele tale ce-mi sunt adesea medicament pentru durere, liniste pentru suflet, imi sunt inceput, iar statornicia lor imi curma orice neliniste nascuta de sfarsit.

                Imi doresc cu osardie ca tu sa stii ca niciodata cuvintele mele nu ar suna atat de bine, daca tu nu te-ai afla in spatele fiecarei litere. Linistea lor, echilibrul, armonia, dar mai ales fundamentul lor, esti tu. De aceea pasiunea mea pentru scris. Caci incondeind o faramita de hartie, pot schimba o lume, un om, un destin, o viata. Pot insufleti orice neclintire a vesniciei. La fel cum eu, am prins viata prin tine. Si asa te simt mai aproape. Simt lucrarea ta in orice margine a lumii.

                Te iubesc, mama! Vreau ca urechile tale sa simta nesfarsit ecoul acestor cuvinte, vreau ca oricare alte graiuri sa piara de taria lor, sa linisteasca freamatul din jur.

                    Te iubesc, mama! Si in nicio zi nu te voi iubi la fel. Caci iubirea mea pentru tine e o intreaga colectie.

                      Te iubesc, mama! Fara motiv, indoieli, fara oprire. Te iubesc pentru ca te iubesc.

             Te iubesc, mama! Si promit ca aceste cuvinte vor inlocui nelipsitul "buna dimineata" si negresitul "noapte buna", pentru ca fiecare zi sa-mi inceapa cu zambetul tau si sa se ispraveasca in tihna vocii tale care-mi sopteste "Te iubesc si eu, copilul meu!".

                       Te iubesc, mama! Si o viata nu-mi e de-ajuns pentru a-ti arata ce simt!

                   Mama, te iubesc cu aceeasi sete a unui orb ce-si doreste sa vada lumina zilei, te iubesc cu acelasi patos cu care un copil primeste o jucarie, te iubesc cum iubesc toate iubirile din lumea intreaga.

                    Indraznesc sa-ti cer iertare, femeia capataiului meu, pentru toate pacatele mele, pentru toate tristetile generate constient sau inconstient de mine. Te rog mama sa ma ierti pentru toate greselile mele, prezente si viitoare.

Te iubesc iar, 

pacea mea, lumina mea!